Pestera Scarisoara

Pestera Scarisoara este una dintre cele mai mari pesteri cu gheata din Romania, situata pe teritoriul comunei Garda de Sus, judetul Alba, in Muntii Apuseni.

Nu se cunoaste data exacta cand a fost descoperita pestera, dar este mentionata in 1863 de catre Adolf Schmidl, care a facut unele descrieri ale ei si prima harta. Emil Racovita a mentionat aceasta pestera in lucrarea sa Speologia, aparuta in 1927. Conform lui Emil Pop pestera are o vechime de peste 3.500 de ani, ea formandu-se in timpul glaciatiunilor, cand acesti munti erau acoperiti de zapada si gheata.

Pestera este localizata la 46°45′756″N, 22°87′756″E, la o altitudine de 1.165 metri deasupra nivelului marii. Are 105 metri adancime si 720 metri lungime, cu o intrare de 50 metri diametru si 48 metri adancime, accesul facandu-se printr-o scara metalica inspre o sala imensa (108 metri lungime, 78 metri latime) - Sala cea Mare. De aici se deschid 3 intrari care duc la salile denumite Biserica (in fata, cu peste 100 stalagmite), Rezervatia Mare, Galeria Coman (stanga) si Rezervatia Mica (dreapta). Turistii pot vizita sala de la intrare, Sala cea Mare, Biserica, celelalte camere fiind rezervate oamenilor de stiinta (putand fi vizitate doar cu acordul Institutului Speologic din Cluj-Napoca.

Volumul de gheata este de 75.000 m³ si are 26 metri inaltime. Temperatura medie atinge +1°C vara si coboara pana la -7°C iarna. În zona permisa turistilor temperatura medie este de 0°C.

În pestera traiesc lilieci, precum si insecte mici (2-3 mm) - Pholeuon proserpinae glaciale. În Rezervatia Mare a fost descoperit un schelet de Rupicapra rupicapra.