Compasiunea

Compasiunea este o slabiciune pe care dusmanii tai nu o vor avea.

Compasiunea este, probabil, cel mai inalt nivel al experientei umane. Este o stare ce le cuprinde pe toate celelalte, asa cum albul ingemaneaza toate culorile curcubeului. A da dovada de compasiune fata de intreaga umanitate a fost privit ca apanajul unor fiinte inaltate precum Buddha sau Christos.

Cu toate acestea, compasiunea nu inseamna a fi “prost de bun”. Acel “a intoarce si obrazul celalalt” a fost interpretat atat de defectuos incat s-a ajuns uneori ca “lipsa de riposta” sa fie considerata o virtute. “Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti” s-a dovedit in atatea cazuri o realitate mult mai valabila…

Privita ca “neimplicare” sau “ajutorarea oricui”, compasiunea pare o slabiciune. Sa-l salvam dintr-o situatie grea pe cel cu care ne “luptam”? Pentru ce? Ca sa isi recapete forta de a ne combate mai cu putere? Sau sa-l lasam sa se piarda singur, scapand astfel de probleme, in mod “elegant”?

Chinezii au o vorba:

Daca cineva te agaseaza incontinuu, la inceput ignora-l. Daca el continua si mai tare, vorbeste cu el, incearca sa vezi care e problema, sa rezolvi situatia amiabil. Daca nu se poate si continua si mai tare, da-i de inteles ca esti mai puternic decat el si va avea de pierdut daca nu se opreste. Daca tot nu intelege si continua - lupta-te cu el si distruge-l definitiv - si fa din distrugerea sa un exemplu dur, astfel incat nimeni sa nu mai aiba curajul sa te deranjeze nejustificat.

Poate veti spune ca nu e vorba de compasiune. Ba da… chiar la un nivel foarte inalt. Pentru propria ta fiinta, si pentru celalalt, intr-un fel. Cu toate acestea, evitarea luptei este de dorit - sa ai nivelul la care sa poti induce compasiunea in celalalt. Dar pana acolo, e o cale lunga (si frumoasa de parcurs)!