Ingerul minerilor

Ileana Bodea a facut naveta zece ani pana la minus 600 de metri

Într-o zi, care putea sa ajunga trecuta cu negru in calendar, a salvat viata a 30 de mineri.

Minerul e un om simplu, cinstit, care daca ii intri in suflet se bate si cu Dracu pentru tine. Cand lucram in mina, le-am castigat respectul. Cand intram la lucru, ortacii imi pupau mana. Ma asteptau in abataj cu o bucata de cozonac sau cu un mar bagat la piept, sa nu curga praful de carbune pe el”, isi aminteste „Doamna de Fier”- Ileana Bodea.

18 decembrie 2003. Pe la pranz, Petrosaniul s-a zguduit, ca de cutremur. La Exploatarea Miniera Livezeni sarise in aer stratul 13. Era un abataj nou intr-un filon puternic de huila. De acolo se scoteau mii de tone de carbune pe zi, in conditiile in care cea mai profitabila mina abia batea 400 de tone pe zi. Si tocmai „stratul 13” sarise in aer. Comandamentul trimisese „jos” echipa de salvatori: 10 ortaci, care sa ridice un dig. Digul avea menirea sa opreasca imprastierea gazului metan si sa stinga focul. S-au dispus apoi „intaririle” – alti 20 de oameni care sa ajute echipa de salvatori. La suprafata, Comandamentul – directorii de la Huila, sefii minei si „Doamna de Fier” – urmareau actiunea.

La buza incendiului din abataj fusesera montate trei aparate care sa masoare concentratia de metan. În spatele lor, la „distanta de siguranta” – ortacii din echipa de ajutor carau materialele pentru dig. Atunci, sus, la Comandament s-a dat alarma. „Concentratia de gaz se masura din minut in minut.

Concentratia maxima a metanului in mina este, in mod normal, de 0,5 la suta. În acel moment, captorul arata o concentratie de 4 la suta. „Era semn ca se produsese o surpare, iar gazul tasnea de undeva. Nu am mai stat pe ganduri”, zice „Doamna de Fier”.

În momentul alarmei, in Comandament se discuta daca salvatorii sa continue operatiunea. Altii erau de parere ca ortacii ar trebui sa mearga sa scoata macar echipamentul special. În toata dezbaterea asta, Ileana Bodea a luat decizia. Prin interfon, a dat ordin ca echipele sa iasa din mina. Culmea, salvatorii s-au gandit ca poate mai au o sansa sa stinga focul. Era vorba, doar, de viitorul Vaii. „Atunci s-a auzit cum doamna Bodea tipa in interfon: Costica, daca nu iti scoti oamenii repede de acolo, te omor!”, povestesc minerii.

Inginerul-salvator s-a supus imediat ordinului. A trimis echipa sus, la fel si pe ceilalti 20 de ortaci. Cand a luat „colivia” si a ajuns la suprafata, s-a intalnit cu o alta echipa de la Salvamin. Abia au apucat sa se salute, ca pamantul s-a cutremurat. O explozie a scuturat Petrosaniul, iar la un aeraj al minei (aflat la 10 kilometri departare) termometrele au inregistrat o temperatura de 70 de grade Celsius. „Acum nu mai eram aici. Nici eu, nici ceilalti 29. Nu ne mai gaseau niciodata, nici macar scrumul din noi”, spun cei care au fost atunci in mina.

„Îngerul Pazitor” este modest – „Am fost doar categorica si atat. Momentul greu pentru mine a fost dupa explozie. Era liniste adanca. Nu stiam daca oamenii mai avusesera timp sa iasa din mina. Pe urma a venit propunerea ca salvatorii sa intre din nou, sa vada ce s-a mai ales de abataj. Atunci, am dat interdictie de a se intra in zona”. „Unii s-au gandit la pierderi, dar toti s-au gandit la viata oamenilor”, spune „Doamna de Fier”. „În plus am avut si noroc. Ne-a ajutat Dumnezeu ca a rezistat ultimul captor de metan”. Minerii spun ca abia dupa cateva zile si-au dat seama ca au fost la cateva secunde de moarte. „Daca mai intarziam un minut, eram gata”, povestesc cei din echipa de salvatori.
 

sursa: http://www.gandul.info/viata/ingereasa-minerilor-video.html?3931;1034964