Salvator pe Siret
Dupa ce sapte ani a fost salvamar la Eforie Nord, unde si-a facut o norma din a salva din valuri cate 30-40 de vieti pe sezon, Aurel a revenit pe meleagurile natale, in satul Luncasi (comuna Halaucesti) de pe malul raului Siret.
Mereu la panda pe mal, Aurel Vernica recunoaste ca-i prins in capcana unui paradox: „Nu-mi place sa se intample probleme de-astea, dar as vrea sa fie cat mai multe. Pentru mine-i o placere”.
Intr-o vara, Manuela s-a dus cu prietenii si sora ei mai mare la scaldat. Un pas in plus, si fetele au fost trase de un curent la vale. Sora mai mare a reusit sa se apuce de bolovani si sa se traga la mal. Dar Manuela, din care nu se mai vedea decat varful capului, era prinsa fara scapare de curent: „Cum vorbeam pe sub apa strigand-o pe sora mea, am inceput sa inghit tot mai multa apa si nu mai atingeam fundul albiei”. Pe mal copiii au inceput sa tipe si sa planga speriati. Într-o clipa, malul s-a umplut de-o multime de spectatori, care priveau inmarmuriti cum jumatatea de cap se indeparteaza tot mai mult, dar nici unul n-a avut curajul sa faca saltul in valtoare. Departe, pe celalalt mal, Aurel statea la soare , cand a auzit un strigat indepartat: „Ajutor! Se ineaca cineva!”. „Am sarit imediat sa o scot. Eu lucrand multi ani la salvari marine in Constanta si avand experienta si abilitatile astea, e zona mea de actiune, chiar daca nu sunt angajat sa fac salvari pe Siret. Fetita se zbatea ca o gaina cu capul taiat, cautand doar sa se agate de ceva, asa ca am luat-o prin surprindere pe la spate, ca omul care se ineaca, daca te prinde cu mana, din disperare ca esti unica lui sansa, te strange cu o forta enorma. Chiar si Manuela, la noua anisori ai ei, ar fi putut sa ma traga la fund. Am pornit-o spre mal si, fiindca si o secunda nevalorificata poate fi fatala, cand am iesit la apa mai mica imediat am intors-o cu capul in jos si-am scuturat-o sa-i iasa apa din plamani, fara sa mai astept sa iesim pe mal”.
„Am inteles ca-s protejat de forta apei de cand eram copil. La 14 ani am sarit intr-un bazin dalat de irigatii, dar nu am stiut ca nu pot sa ies de acolo. Apa avea trei metri adancime si peretele nu ma lasa sa ma agat de el cu nici un chip, ca era oblic si lunecos si apa era curgatoare. Eu cautam sa nu ma duca la vale ca era o cascada si daca ajungeam la cascada, eram gata. M-am luptat patru ore si jumatate ca sa traiesc, am tipat pana nu am mai putut si am renuntat fizic de vreo sapte ori atunci. De fiecare data cand ma abandonam mortii era o transformare in psihicul meu care-mi dadea forta din nou. Cand am iesit afara noaptea, jumatate din unghii imi erau roase cum am zgariat malurile alea si nu mai aveam nici carne pe varful degetelor”. (Aurel Vernica-salvator de oameni)
sursa: http://www.gandul.info/viata/salvamarul-siret-video.html?3931;1044328
