Un roman – profesor universitar si cercetator, la 34 de ani
Mihai Moldovan, 34 de ani, doctor in neurostiinte si profesor la Universitatea din Copenhaga era un pusti, cand un celebru profesor danez l-a remarcat si a tinut mortis sa-l ia in grupul lui de cercetare. Acum, dupa aproape 14 ani de cercetari inalte la Copenhaga, Mihai are propria lui echipa de „gulere albe”. Tara inca n-a parasit-o de tot. Aici cerceteaza ischemia cerebrala, in Danemarca - nervii periferici.
La Bucuresti cauta solutii de a-i ajuta pe suferinzii de accident vascular cerebral, lucrand impreuna cu studentii la medicina - „adica ce sa faci astfel incat neuronii sa reziste mai mult. Asta se numeste neuroprotectie”, ne explica. La Copenhaga, de opt ani de zile trudeste sa gaseasca „posibilitati de vindecare a nervilor periferici”, in caz de accident grav. Mai tarziu, cercetarile astea le vor ajuta pe victime sa se refaca mai bine si mai repede.
Isi publica articolele stiintifice in revistele de specialitate, cele mai importante din lume. Un articol de-al sau care a starnit valva a fost legat de „teoria culorilor” – a reusit sa demonstreze ca, in jocurile online, cel care joaca cu echipa rosie are mai multe sanse de castig. Prima data a fost publicat intr-o revista romaneasca a Academiei Romane, in primul an de facultate.
In anul al II lea de facultate, a primit o bursa Tempus de 3 luni in Danemarca. La cursuri, el si cu ceilalti romani s-au afirmat prin raspunsurile lor. Studentii romani au fost chemati la decanat, unde au aflat ca ceilalti studenti se plang de ei ca sunt prea activi si imping discutiile la un nivel pe care ei nu-l pot intelege.Nu mai era nevoie sa asiste la cursuri urmatoarele doua luni, cate mai ramasesera, fiindca deja stiau tot ceea ce urma sa mai studieze.
Mihai a inceput sa caute un profesor specialist in nervi periferici. Atunci avea doar o idee despre subiect si atat. Pana la urma l-a gasit pe marele profesor Christian Krarup, de la Spitalul din Copenhaga. Norocul lui a fost ca, in perioada aceea, profesorul tocmai cauta oameni cu care sa lucreze. „Mergeam noaptea in laborator, sa fac experimente pe colegii mei, romani. Le stimulam nervii periferici cu un stimulator. Dupa o luna, m-a chemat profesorul la el, plangandu-se ca a fost sunat de la paza, cum ca in fiecare noapte se aprinde lumina in laboratorul lui. Ei credeau ca cine stie ce se intampla acolo. Profesorul nici nu ma banuise; era convins ca abandonasem demult”, spune Mihai Moldovan.
S-au scurs cele trei luni, studentii s-au intors acasa, la Laboratorul de Neurostiinte de la Bucuresti. Bani putini, minimum de aparatura, mai mult entuziasm decat experiment.
Dupa putin timp a primit un mesaj de la profesorul Krarup.: „Ne-a placut de tine. N-ai vrea sa te intorci la noi, sa continuam ce am inceput?”. Entuziasmat, Mihai si-a oprit studiile si a plecat iar in Danemarca.
Dupa ce a terminat facultatea la Bucuresti, i s-a oferit si o bursa de doctorat la Copenhaga. Pana in 2004 isi luase si doctoratul, ba isi facuse si un nume la danezi.
Spune, ca a plecat in Danemarca pentru a-si urma visul, dar nu ar renunta la colaborarea cu tinerii din Bucuresti. A invatat sa coordoneze proiecte in tara pe mail, pe messenger si la telefon. („Daca ai primit, trebuie sa dai ceva inapoi”, justifica el). Dar cea mai mare multumire a avut-o cand Andrei Ilie, studentul pe care-l „pastoreste”, a fost premiat de Guvern. Anul acesta, Andrei termina facultatea si va pleca si el la Oxford.
sursa:http://www.gandul.info/viata/un-roman-profesor-universitar-si-cercetator-la-34-de-ani.html?3931;3274653