Cuza-Voda si Staretul Manastirii Neamtului

Ii stiuta ca Cuza-voda nu sta numai acolo in Bucuresti, ci avea grija sa se duca prin sate si prin targuri, schimbat fel si chip, ca sa cerce slujbasii, sa vada cum ii lumea de sub mana lui si care cum se poarta.

Asa, odata mergea pe drumul Neamtului intr-o carucioara cu doua roate, c-un cal; cine nu tragea bine de sama ar fi gandit ca-i un calic.

Cum trecu podul Timisestilor, pe la padurea Coverca, iaca-l ajunge o trasura cu patru cai. In trasura era staretul manastirii Neamtului.

Da’Cuza, cu trasurica lui, nu s-a ferit intr-o parte, ci a tinut tot mijlocul drumului.

Vizitiul de la trasura staretului striga ca sa se deie intr-o parte. Da’Cuza nu.

Atunci staretul zice catre vizitiu:

- Ia du-te si-i da cateva calicului celuia, ca sa stie de alta data cum sa se fereasca din calea oamenilor.

Indatas mare, vizitiul a sarit din trasura si a prins a-l bate pe Cuza si i-a tras caruta inlaturi.

Trasura staretului a trecut inainte; da’Cuza a dat vant calului si a ajuns mai inainte la Targul Neamtului. Si-a spus celui de la rohatca* ca de-a veni o trasura cu patru cai si-ntransa a fi un calugar, s-o opreasca si s-o aduca la politie:

- Ca eu-s Cuza, s-am sa ma rafui oleaca cu el.

Cuza s-a dus la politie, a lepadat straiele cele calicesti cu care era imbracat si a ramas in

straiele lui adevarate, cele domnesti.

Nu a trecut mult si iaca-l adduce pe staret inaintea lui Cuza.

- Sfintia-ta esti acela care ai poruncit sa ma bata ?

- Eu, maria-ta, iertati greseala mea !

- Vra sa zica voi sunteti boieri, nu sunteti calugari evlaviosi si cu mila de cei slabi si sarmani, dupa cum s-ar cuveni sa fiti. Voi in loc sa miluiti pe un sarac, cand il intalniti, poronciti sa-l bata… Apoi, ca sa nu mai fiti boieri si sa fiti numai calugari, am sa va iau mosiile cele multe care va aduc atata belsug de va imbuibati ca niste trantori.

Si oricat s-a rugat staretul ca sa-l ierte de fapta lui cea rea, nici ca si-a schimbat Voda gandul, asa ca a si venit vremea de li-a luat mosiile manastirilor.

(Auzita de la Gh. A Sofiei din Sodomeni, com. Pascani(Suceava) M.K.P., pp.54-55)