Scaparea lui Vlad Tepes

Vlad Tepes era domnul Tarii Romanesti. El era tare aspru cu hotii si boierii care i se razvrateau, caci Pe toti acestia ii tragea in teapa. De aceea i-a si ramas numele Tepes.

Vlad a avut si multe lupte cu turcii care navaleau in Tara Romaneasca. Uneori ii batea el pe turci, Alteori il bateau acestia pe Vlad. Intr-o lupta a fost biruit. Ca sa scape de urmarirea turcilor, s-a refugiat In Muntii Argesului unde avea, pe o stanca inalta, o cetate tare. Turcii s-au luat dupa el pana in munti.

Ei voiau sa-l prinda si sa-l omoare, caci nimeni nnu prapadise atatia turci ca Vlad.

Ajungand pana aproape de cetatea lui Tepes, au vazut ca in fata ei e un deal de pe care ar putea bate cetatea cu tunurile. Au trimis deci dupa cateva tunuri care aveau sa soseasca peste cateva zile.

Pe vremurile acelea, turcii rapeau copii crestini pe care ii cresteau si faceau din ei soldati turci numiti ieniceri. Intre ienicerii din fata cetatii lui Tepes era chiar un nepot de-al lui Vlad. Nepotul acesta nu-si uitase de vita lui, de aceea scrise pe un petec de hartie, ce vreau sa faca turcii. Hartia a prins-o de sageata, pe care a aruncat-o in cetate. Indata ce a citit Vlad scrisoarea, a plecat din cetate printr-o galerie care ducea pe sub pamant si a luat-o peste munti, in tara Fagarasului. Iar turcii , spargand dupa cateva zile

cetatea cu tunurile, n-au mai aflat suflet de om in ea. (V.L., pp.46-47)