Un ostas de-al lui Vlad Tepes

In timpul luptelor de hartuiala pe care le purta Tepes cu Turcii, condusi de insusi sultanul Mohamed, un Soldat roman cazu prinzonier. Sultanul, poruncind sa-l aduca inaintea sa, il intreba rastit:

- Spune, ghiaure, pe unde se ascunde domnul vostro ?

- Pretutindeni si nicaeri, iar daca vrei sa-l gasesti, du-te de-l cauta!

Uimit de raspunsul si indrazneala soldatului, il intreba iarasi:

- Cati soldati are el, cu totii ?

- Mai putin cu unul…Si daca vrei sa stii cati i-au mai ramas, du-te de-i numara!

- Tulburat de manie, sultanul striga batand din picior:

- Daca nu vrei sa spui, ghiaure, voi porunci sa te spanzure.

- Aceasta e pedeapsa care o merita orice soldat care se lasa a fi prins.

Vazand ca n-o scoate la cale cu asprime, sultanul zise cu glas dulce: - Asculta ghiaure, iti daruiesc viata, iti dau avere si te fac pasa in tarile mele, numai spune-mi ce te-am intrebat !

- Nici spanzuratoarea, nici comorile si nici insusi tronul tau nu ma vor face sa-mi vand tara si pe domnul meu.

- Toti soldatii lui Tepes sunt isteti ca tine ?

- Din toti, eu sunt cel mai prost, caci altfel eram si eu ca ceilalti: mort or liber.

Vazand Mahomed atata curaj si credinta, ramase ganditor; apoi, intorcandu-se catre pasalele din jurul sau, Zise cu intristare:

- Daca Tepes ar avea o suta de mii de soldati ca acesta, de mult ne-ar fi gonit din Europa!

Mahomed porunci apoi sa scoata pe soldat din fiare, ii dadu o punga cu bani de aur si-l lasa liber.

Soldatul trecu mandru printer sirurile musulmanilor si se duse la ai sai. (I., pp.13-14)