Poveste de Bucuresti

Bucuresti, Capitala Romaniei, este unul din cele mai importante si mai vechi orase din Europa, un important centru cultural si istoric dar si economic al Europei de Est. Este mentionat in istorie inca din 1459, se intinde la ora actuala pe o suprafata de 238km2, cu o populatie de 1,930,390 locuitori. Localizat la 44°25′N, 26°06′E, pe malurile
raului Dambovita, este capitala Romaniei din 1862. Orasul este modelat dupa mai multe stiluri de arhitectura, trecand prin mai multe perioade istorice, de la regat, la era comunista si apoi moderna. Deoarece in perioada de epoca Fiecare perioada si-a lasat amprenta ei in existenta orasului. In perioada anilor 1900 - 1930, a fost unul dintre cele mai frumoase si mai moderne orase din Europa, fiind egalabil cu Parisul, de aceea a fost numit de multi contemporani, Micul Paris.

Numele de Bucuresti se spune din batrani ca vine de la un Cioban pe nume Bucur ce s-a stabilit pe malurile Dambovitei. De asemenea o varianta mai complexa a legendei este legenda lui Bucur si a Dambovitei:
A fost o data ca niciodata un padurar sarac care traia impreuna cu fiica sa, pe care o chema Dambovita, intr-o padure mare si adanca. Fata stia toate secretele padurii, toate potecile, toate cararile, toate vietuitoarele care traiau ascunse in iarba si in tufisuri. Intr-o zi, un print dintr-o imparatie indepartata s-a ratacit prin padure. Intalnind-o pe Dambovita, i-a cerut sa-l ajute sa-si regaseasca drumul. Ea a fost buna si i l-a aratat. Printul, vazand frumusetea si gingasia ei, a cerut-o de nevasta. Dambovita i-a spus insa ca-i fagaduise deja mana lui Bucur, cioban din vecinatatea padurii. In semn de multumire, printul - care nu era nimeni altul decat Printul Muntilor - i-a oferit atunci fetei un cutitas si o sfarleaza de lemn. Daca invartea sfarleaza, i se indeplinea orice dorinta.
Dupa intalnirea cu printul, fata s-a dus cu cutitasul si cu sfarleaza si i le-a aratat logodnicului ei, Bucur. Dorind sa-i dovedeasca ce mult il iubeste si ca i-a fost fidela, ea a infipt cutitul intr-o stanca. Din locul unde a lovit, a tasnit un izvor de apa buna, curata si clara ca lacrima fetei. Dambovita a botezat acest izvor cu numele ei si, impreuna cu iubitul sau, au format un satuc la marginea padurii pe malul izvorului. Bucur a dat asezarii numele lui. Si asa, satucul, devenit astazi metropola, se numeste Bucuresti, iar apa care-l strabate : Dambovita.
Mai spune legenda ca indragostitii s-au casatorit, au avut copii vrednici si au trait ani multi si fericiti. Daca n-or fi murit intre timp, or mai fi traind si astazi...