Miercurea Ciuc
NATURA SI ÎMPREJURIMI
Municipiul Miercurea-Ciuc este resedinta judetului Harghita. Este asezat in partea estica a Transilvaniei, in zona centrala a depresiunii Ciucurilor, care este incadrat de lantul vulcanic Harghita si Muntii Ciucului. Vatra orasului s-a dezvoltat la incrucisarea cailor de comunicatii de directia nord-sud de pe valea Oltului, respectiv vest-est, care traverseaza pasurile carpatice Vlahita (Tolvajos) si Ghimes. Coordonatele geografice ale orasului sunt: 46°21’ latitudine nordica si 25°48’ longitudine estica.
Orasul este asezat pe terasele Oltului si partial pe marginea conurilor de dejectie a paraului Sumuleu, la poalele muntelui Sumuleu Mare cu o inaltime de 1033 m. Altitudinea localitatii variaza intre 655 si 730 m deasupra nivelului marii. În imprejurimile orasului apar formatiuni sedimentare din perioada mezozoicului, roci vulcanice neogene, cu preponderenta andezite, precum si sedimente fluvio-lacustre mai noi. Activitatea postvulcanica se manifesta si azi sub forma apelor minerale carbogazoase ("borvíz") si mofete (emanatii gazoase de bioxid de carbon si hidrogen sulfurat). Principalele zacaminte de ape minerale se gasesc la Sumuleu, la Baile Miercurea-Ciuc si la Baile Jigodin. Ultimele doua sunt bai apreciate inca din epoca medievala, functioneaza si in prezent, Baile Jigodin avind si o mofeta.
La 19 km de oras, la o altitudine de 1350 m se afla statiunea balneo-climaterica Harghita Bai, apartinind din punct de vedere administrativ orasului Miercurea-Ciuc, statiunea fiind renumita datorita apelor minerale si mofetelor binefacatoare. De asemenea este localitatea situata la cea mai mare altitudine din judet. Din cauza climei racoroase Miercurea-Ciuc este considerat unul din polii frigului din Romania. Fiind asezata intr-o depresiune intramontana inchisa sunt frecvente inversiunile termice insotite de ceata persistenta. În asemenea situatii valorile termice din oras sunt inferioare celor masurate pe culmile muntoase din imprejurimi. Asa se explica temperatura medie multianuala de numai 5,8°C.
În lunile de vara temperatura medie este de 16°C, iar in timpul iernii de -5,9°C. Valoarea termica maxima de 35,5°C a fost inregistrata in anul 1953, iar cea minima de -40,0°C in anul 1977. Datorita caracterului depresionar Miercurea-Ciuc este protejat de vanturile puternice. Calmul reprezinta 58,5% din intreaga perioada a anului.
Cantitatea medie a precipitatiilor este de 589 mm anual. Luna cea mai ploioasa este iulie, iar cea mai saraca in precipitatii este februarie. Stratul de zapada persista intre 27 si 124 zile anual.
Orasul este inconjurat de paduri de molid. Aria speciilor foioase s-a redus treptat, practic nefiind prezente in mod semnificativ in depresiune. Muntele Sumuleu reprezinta o exceptie, fiind acoperit de paduri de fag si paduri amestecate. În padurile, poienile, finetele si pasunile din imprejurimi apar o serie de specii de plante si animale ocrotite. Fauna padurilor din zona este destul de bogata, un interes deosebit reprezentind vanatul mare. Din speciile ocrotite amintim ursul brun (Ursus arctos), rasul (Lynx lynx) si cocosul de munte (Tetrao urogallus.)
DE-A LUNGUL SECOLELOR
Miercurea-Ciuc s-a format in vecinatatea localitatilor deja existente: Sumuleu (1333), Toplita-Ciuc si Jigodin (sec. XII–XII.) pe locul unde se tineau targurile in zilele de miercuri - de unde vine si denumirea orasului.
Primul document autentic cunoscut care atesta existenta orasului este scrisoarea de privilegii eliberata de Regina Izabella, mama lui János Zsigmond, Principele Transilvaniei, datata la 5 august 1558, in care scuteste locuitorii orasului de biruri in afara birurilor cuvenite Portii otomane.
Construirea cetatii Mikó incepe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Hidvégi Mikó Ferenc (1585-1635), consilier al principelui Bethlen Gábor, diplomat, cronicar, capitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruita in forma actuala intre anii 1714–1716 sub conducerea generalului imperial Steinwille, asa cum atesta si inscriptia in piatra asezata deasupra portii de intrare a cetatii.
La Sumuleu din anul 1630 a functionat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia monahului franciscan Johannes Kájoni.
În conscriptia din 1643 figureaza 44 capi de familii, 108 persoane, 25 nume de familii. Primele comunitati profesionale s-au format dupa anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnata in scrisoarea de privilegii emisa de Rákóczi Zsigmond la 4 noiembrie 1649.
În anul 1661 trupele turco-tatare conduse de Ali, pasa de Timisoara devasteaza Ciucul ca pedeapsa pentru participarea la expeditia militara impotriva Poloniei condusa de Rákóczi György al II-lea fara acordul Portii. Despre atacul impotriva orasului ne informeaza vestitul calator si istoriograf turc Evlia Cselebi, ca martor ocular al evenimentelor, iar Kájoni consemneaza: "Paganii ... au jefuit tot Ciucul".
În anii 1650, 1665, 1677 si 1707 in Miercurea-Ciuc s-au tinut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotararilor, constitutiilor acesteia. În sedinta din 1707 s-a hotarat trimiterea, impreuna cu vecinii din Trei Scaune (act. jud. Covasna) unui sol comun la principele Rákóczi Ferenc I., conducatorul luptei antihabsburgice. Conform recensamantului din 1721 in oras au existat 49 gospodarii si in jur de 250 suflete, in 1755, in timpul construirii bisericii romano-catolice acest numar ridicandu-se la 450.
Teleki József, in jurnalul sau de calatorie mentioneaza ca in Miercurea- Ciuc in anul 1799 erau 83 de case.
Bem, generalul revolutiei pasoptiste numeste in fruntea trupelor din Secuime pe Gál Sándor, cu resedinta in cetatea Mikó. Acesta trimite in tabara revolutionara mai multe batalioane formate aici.
În anul 1849 viziteaza orasul si poetul revolutiei, Petőfi Sándor, care in scrisoarea trimisa sotiei sale, Julia, scrie: "Împrejurimile Miercurea-Ciucului si a Targului Secuiesc sunt minunate".
Începand din mijlocul secolului al XIX-lea au fost anexate orasului: Martonfalva, Csütörtökfalva (1891), iar in 1920 Jigodin, in 1959 Sumuleu si Toplita-Ciuc.
În anul 1878 Miercurea-Ciuc a devenit resedinta judetului Ciuc.
Calea ferata data in folosinta la 5 aprilie 1897 a adus schimbari radicale in dezvoltarea orasului. Se infiinteaza unitati industriale de prelucrarea lemnului, de industrie usoara si de constructii de masini. În anul 1888 se reconstruieste spitalul, in 1898 se termina constructia cladirii Primariei, iar in 1911 cladirea actualului Liceul Márton Áron in care se muta scoala medie infiintata in Sumuleu in 1630.
În anul 1910 au trait in oras 3701 persoane, iar in anul 1930 Miercurea-Ciuc avea 4807 locuitori.
Miercurea-Ciuc si dupa cel de al II-lea razboi mondial a ramas centrul regiunii, in 1968 devenind resedinta judetului Harghita. De la aceasta data s-a intensificat industrializarea fortata a orasului, ducand la modificari semnificative in structura populatiei orasului. Conform datelor recensamantului din 7 ianuarie 1992 populatia orasului este de 46029 persoane.
ORAS SI COMUNITATE
Din planul orasului amintind de litera T pe vremea lui Orbán Balázs in zilele noastre a ramas doar partea orizontala, adica strada Petőfi cat de cat in forma veche. Majoritatea cladirilor din str. Petőfi au fost construite la sfarsitul secolului XIX. sau la inceputul secolului XX. Cladirile vechi din strada Kossuth au fost demolate in anii 1980-1989.
Dintre cele mai importante cladiri civile ale orasului amintim cetatea Mikó, construita in 1623, spitalul ORL (care a fost construita original ca sediu al comandamentului trupelor de graniceri) si spitalul de boli contagioase, amandoua construite pe la sfarsitul anilor 1700. Cladirea Primariei a fost construita in 1888 si aici a functionat sediul judetului Ciuc. Dupa revolutia din 1848 s-a construit spitalul vechi aflat langa cetatea Mikó.
Palatul Justitiei a fost construit in 1905, iar Liceul Márton Áron s-a dat in folosinta in 1911. Pe timpul celui de al doilea razboi mondial s-a construit Hotelul Harghita (astazi apartine Jandarmeriei) iar intre cele doua razboaie mondiale cladirea Bancii Nationale. Casa de Cultura Municipala a fost construita in 1963, patinoarul artificial Vákár Lajos in 1970, Spitalul Judetean si Policlinica in 1972, Galeria Nagy Imre in 1973, cladirea Consiliului Judetean, Casa de Cultura a Sindicatelor si Hotelul Harghita (azi Universitatea Sapientia) in 1986.
Cele mai importante constructii din oras sunt biserica catolica din strada Florilor construita in 1758 si complexul din Sumuleu, compus din manastirea din secolul al XVII.-lea, scoala si biserica din secolul al XIX.-lea, Bisericile ortodoxa si greco-catolica din centrul construite in secolul al XX.-lea.
Avansarea localitatii la rangul de sediu al Judetului Ciuc (1876) a adus dupa sine stabilirea in oras a unei paturi de intelectuali, mai ales avocati. În anii 1870 s-a infiintat o scoala superioara populara si o scoala superioara de agricultura. Din anul 1880 functioneaza in oras si un gimnaziu de fete.
Azi orasul a devenit un centru de invatamant important, fiind totodata si un centru universitar. Cea mai importanta institutie de invatamant din oras este Liceul Márton Áron, cu o traditie de peste 400 de ani, care s-a mutat in oras in 1911 din Sumuleu o data cu construirea cladirii actuale. Liceul de limba romana poarta numele lui Octavian Goga. Totodata orasul este si un centru al artelor plastice maghiare din Transilvania, aproape 50 de artisti plastici cunoscut traiesc in oras.
Muzeul Secuiesc al Ciucului are colectii etnografice, de carte veche, arheologice, de arta plastica si de stiintele naturi foarte valoroase. Galeriile Nagy Imre reprezinta o valoare deosebita pe aceasta paleta bogata.
Primul ziar aparut aici este "Hadi Lap" (1849), urmat de "Székelyföld" (1881–1885), "Csíki Lapok" (1888–1944), "Csíki Néplap" (1931–1944) precum si revista "Csíki Gazda" (1886? –1914?). Dupa cel de al doilea razboi mondial in oras au aparut mai multe publicatii, dintre care cele mai importante sunt "Hargita" (1968-1989), "Informatia Harghitei" (1968–1989), "Hargita Népe" (1989–) si "Adevarul Hanghitei" (1989–). Din 1997 reapare "Székelyföld", revista culturala a Secuimii.
Dupa 1989 in oras au luat fiinta mai multe edituri (Alutus, Pallas-Akadémia, Pro-Print).
Mai multi oameni de seama si-au legat numele de numele orasului, cum sunt Kájoni János (P. Joannes Kájoni), Ábrahám Ambrus profesor de stiintele naturii, Molnár József (sec. XIX.), medicii Hirsch Hugó si Nagy András, etnograful Kovács Dénes, geologul si profesorul Kristó András, episcopul Márton Áron, pictorul Nagy Imre, cei doi Nagy István, pictorul si dirijorul, profesorul universitar, istoricul Pataki József, dirijorul si profesorul de muzica Sarkadi Elek, muzicologul Sárosi Bálint, pictorul Szopos Sándor, sociologul si profesorul universitar Venczel József si multi altii.
Orase si comunitati infratite
Balti - Republica Moldova
Beregovo (in maghiara Beregszász) - Ucraina
Budakeszi - Ungaria
Cegléd - Ungaria
Giula (in maghiara Gyula) - Ungaria
Gödöllő - Ungaria
Heves - Ungaria
Kaposvár - Ungaria
Makó - Ungaria
Tiszaújváros - Ungaria
Óbuda - Ungaria
Autoguvernarea Armenilor din Zugló (in maghiara Zuglói Örmény Kisebbségi Önkormányzat) - Ungaria
Želiezovce (in maghiara Zselíz) - Slovacia
Riehen - Elvetia
Obiective turistice in Miercurea Ciuc, jud Harghita
Cetatea Miko
Cladirea General Kommando - Spitalul ORL
Cladirea Vigado
Fostul gimnaziu de fete
Liceul Márton Áron - fostul Gimnaziu Romano-Catolic
Monumentul Milennium
Palatul Justitiei - Judecatoria
Primaria
Statuia lui Petofi Sandor
Biserica Catolica
Biserica catolica din Jigodin Ciuc
Biserica catolica din Toplita Ciuc
Biserica greco-catolica
Biserica Ortodoxa
Casa Memoriala Nagy Imre
Muzeul Secuiesc al Ciucului
Bustul lui Gál Sándor
Bustul pictorului Nagy Imre
Sursa: clmc.topnet.ro, hoinari.ro
